Melc, melc cotobelc

Bogatia melcului este casa sa, bogatia mea-amintirile. Melcul isi poarta casa peste tot cu el ca sa aiba unde se adaposti, eu imi port amintirile pentru ca imi dau curaj si forta pentru a incepe o noua zi, pentru a privi oamenii direct in ochi. In clipele de ratacire ma retrag intr-un loc pustiu si revad tot trecutul meu. Sunt amintiri care ma revasesc si amintiri care ma innobileaza. Pe toate le indragesc cum indragesc susurul apei intr-o zi torida de vara, curcubeul sau floarea de cires. Te iubesc ora senina si calma! Tu imi aduci linistea la care visam!

Daca voi canta melcului: "melc, melc cotobelc/ scoate coarne bouresti..." el va avea incredere si va iesi din cochilia sa. Dilema este: daca imi cant mie: <>, voi avea oare incredere sa ies total din cochilia mea? :) Va veni o zi, cand, pe langa curaj, voi avea si incredere. Toate se vor alinea: lumea exterioara la cea interioara.

Toti cei ce ma cunosc stiu ca nu am somn.....

Ana Blandiana
--------------------------------------------------------------------------------
Tu eşti somnul

Întotdeauna toţi m-au iubit,
Cei ce mă urau m-au iubit cel mai tare.
Am trecut printre oameni
Mereu acoperită de dragoste,
Cum trec prin iarnă
Acoperită mereu de ninsoare.
Legea talionului e fără milă.
Iubirea cere iubire
Cum sângele cere sânge,
Când ninge
Şi lascive, ameninţătoare,
Funii lungi de argint
Scămoşat mă încing,
Ninsoarea îmi cere şi mie să ning.
Dar eu trec prin zăpadă dormind,
Tu eşti semnul din care
Nu vreau să mai ies,
Rar câte-o privire mai mare
Distrată, uitucă visez,
Neaua moale îngheaţă pe mine,
Mă strânge,
Mi-e cald în somn şi bine
Şi ştiu că o să mor,
Aş fi iertată
Dacă m-aş trezi din tine,
Dar nu-mi doresc decât,
De sub pleoapele închise izvorât,
Fâlfâitul acesta uşor.
Trec dincolo cuprinsă de zăpadă,
Spre inima celui din urmă labirint,
Unde m-aşteaptă-o dreaptă judecată
Care-o să mă găsească vinovată
Poate
Şi-o să mă pedepsească pentru toate
Iubirile pe care le-am netrăit dormind.

Re

Nicu Alifantis
.ra - 32 kbps

.mp3 - 3.6 MB
Nichita Stănescu
--------------------------------------------------------------------------------
Ce bine că eşti

E o întâmplare a fiinţei mele
şi atunci fericirea dinlăuntrul meu
e mai puternică decât mine, decât oasele mele,
pe care mi le scrâşneşti într-o îmbrăţişare
mereu dureroasă, minunată mereu.

Să stăm de vorbă, să vorbim, să spunem cuvinte
lungi, sticloase, ca nişte dălţi ce despart
fluviul rece în delta fierbinte,
ziua de noapte, bazaltul de bazalt.

Du-mă, fericire, în sus, şi izbeşte-mi
tâmpla de stele, până când
lumea mea prelungă şi în nesfârşire
se face coloană sau altceva
mult mai înalt şi mult mai curând.

Ce bine că eşti, ce mirare că sunt!
Două cântece diferite, lovindu-se amestecându-se,
douâ culori ce nu s-au văzut niciodată,
una foarte de jos, întoarsă spre pământ,
una foarte de sus, aproape ruptă
în înfrigurata, neasemuită luptă
a minunii că eşti, a-ntâmplării că sunt.

Te iubesc si acum...

Mircea Cărtărescu
Când ai nevoie de dragoste când ai nevoie de dragoste nu ţi se dă dragoste.când trebuie să iubeşti nu eşti iubit.când eşti singur nu poţi să scapi de singurătate.când eşti nefericit nu are sens să o spui.când vrei să strângi în braţe nu ai pe cine.când vrei să dai un telefon sunt toţi plecaţi.când eşti la pământ cine se interesează de tine?cui îi pasă? cui o să-i pese vreodată?fii tu lângă mine, gândeşte-te la mine.poartă-te tandru cu mine, nu mă chinui, nu mă face geloasa,nu mă părăsi, căci n-aş mai suporta încă o ruptură.fii lângă mine, ţine cu mine.înţelege-mă, iubeşte-mă, nu-mi trebuie partuze, nici conversaţie,fii iubitul meu permanent.hai să uităm regula jocului, să nu mai ştim că sexul e o junglă.să ne ataşăm, să ajungem la echilibru.dar nu sper nimic. nu primeşti dragoste când ai nevoie de dragoste.când trebuie să iubeşti nu eşti iubit.când eşti la pamânt nici un barbat nu te cunoaşte.