Bogatia melcului este casa sa, bogatia mea-amintirile. Melcul isi poarta casa peste tot cu el ca sa aiba unde se adaposti, eu imi port amintirile pentru ca imi dau curaj si forta pentru a incepe o noua zi, pentru a privi oamenii direct in ochi. In clipele de ratacire ma retrag intr-un loc pustiu si revad tot trecutul meu. Sunt amintiri care ma revasesc si amintiri care ma innobileaza. Pe toate le indragesc cum indragesc susurul apei intr-o zi torida de vara, curcubeul sau floarea de cires. Te iubesc ora senina si calma! Tu imi aduci linistea la care visam!
Daca voi canta melcului: "melc, melc cotobelc/ scoate coarne bouresti..." el va avea incredere si va iesi din cochilia sa. Dilema este: daca imi cant mie: <>, voi avea oare incredere sa ies total din cochilia mea? :) Va veni o zi, cand, pe langa curaj, voi avea si incredere. Toate se vor alinea: lumea exterioara la cea interioara.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu